sâmbătă, 21 martie 2015

21.03.2015: PETRU  CREȚIA

Ziua de astăzi va rămâne una de neuitat pentru spiriștii de la Cerc. Din cel puțin două motive:
1. Luminile și umbrele sufletului - Petru Creția
2. discuțiile aprinse care au urmat, gravitând în jurul a câtorva concepte cheie: știință, genialitate, evoluție, ,,accelerator de particule” vs. simplitate, bunătate, ,,pâinea noastră cea de toate zilele”. Protagoniștii au fost Ștefan (IX A), pe de-o parte, și Radu (XIIB), Laura (X A), pe de alta.


   Se va înțelege mult mai bine de ce s-a ajuns la polemici, dacă vom preciza ce capitole s-au citit din carte: Prostia și Suferința zadarnică. Dar înainte de  a reproduce câteva rânduri din carte, să spunem câte ceva despre PETRU CREȚIA: este absolvent al Liceului ,,Spiru Haret”. Constantin Noica (alt spirist cu har) l-a numit ,,întâiul om de cultură al țării”.  A trăit între anii 1927-1997 și a fost un important filolog, elenist, editor, traducător, eseist. Într-un articol din ziarul ,,România liberă”(2009) se scria: Petru Cretia știa să urce în patria suprasensului, acolo unde sunt de găsit marii autori pe care el îi frecventa asiduu și care, la sfârșitul operei lor, nu lasă impresia ca ne-au spus neapărat ceva, ci doar că au schițat un arabesc mai degrabă pe înțelesul îngerilor decât al oamenilor. (sursa: http://www.romanialibera.ro/aldine/history/petru-cretia--carturarul-cu-har-156005)


    Și acum, iată câteva rânduri din Suferința zadarnică, ce ne-au pus pe gânduri...

  • Prea multe sunt suferințele care nu depind de noi ca să nu merite să încercăm să le alungăm pe cele, atât de zadarnice, care își au obârșia în greșita așezare a sufletului nostru.
  • Cui slujește să ai un suflet veșnic neîncrezător, să alegi doar răul din orice, să trăiești în zavistie și ură? Și câți oameni nu și-au irosit puterile lor adevărate de dragul unor ambiții pentru care nu erau făcuți? Și apoi cât chin în jurul celor care cred că voința lor este lege și că dreptate pot avea numai ei și care, în numele acestei amăgiri, îi asupresc, îi umilesc și îi țin vinovați pe toți ceilalți.
            Despre cartea Luminile și umbrele sufletului, autorul însuși afirma: Cartea aceasta nu vrea să fie altceva decât o călăuză către adevărul despre noi înșine, pe un drum la fel de greu de deslușit ca acela din ,,Călăuza” lui Tarkovski. dar nu de negăsit. Omul este o ființă complicată și ambiguă, dar nu indescifrabilă...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune si tu ce crezi!