Am cam întârziat cu actualizarea blogului, așa că o să trec în revistă ce s-a mai citit: fragmente din Divina Comedie (Dante Alighieri), Portretul (Nikolai Gogol),câteva fragmente din Scrisori în exil (Ovidiu), Masca Morții Roșii (E.A.Poe). A avut loc și o dezbatere pe o temă actuală, al cărei inițiator a fost Radu Cucu. S-a lansat idea unei abordări comparative a operei lui Gogol, cu cea a lui Oscar Wilde.
NIKOLAI
GOGOL
-
scriitor
realist (Dostoievski: ,,Noi toti am purces din mantaua lui Gogol”)
-
se pregătește și în particular cu un profesor de limba latină de la
gimnaziul din Poltava
- studii de arte plastice
- 1831,20 mai, la o serată dată de Pletniov, Gogol face cunoștință cu Pușkin, cu care continuă să se vadă. În septembrie apare prima parte a Serilor în cătunul de lângă Dikanka
- 1835,in ianuarie, apare volumul Arabescuri, care, pe lângă nuvelele Nevski Prospekt, Portretul, Însemnările unui nebun, conține și 13 articole axate pe probleme de literatură, estetică, arhitectură, artă, istorie
- 1842, la 9 decembrie, are loc premiera comediei Căsătoria la Petersburg . În această perioadă, deși gloria sa atinge apogeul , starea dispoziției psihice și fizice îi este din ce în ce mai precară
- studii de arte plastice
- 1831,20 mai, la o serată dată de Pletniov, Gogol face cunoștință cu Pușkin, cu care continuă să se vadă. În septembrie apare prima parte a Serilor în cătunul de lângă Dikanka
- 1835,in ianuarie, apare volumul Arabescuri, care, pe lângă nuvelele Nevski Prospekt, Portretul, Însemnările unui nebun, conține și 13 articole axate pe probleme de literatură, estetică, arhitectură, artă, istorie
- 1842, la 9 decembrie, are loc premiera comediei Căsătoria la Petersburg . În această perioadă, deși gloria sa atinge apogeul , starea dispoziției psihice și fizice îi este din ce în ce mai precară
-
1852: La 1 ianuarie, Gogol declară că
volumul al doilea al Sufletelor moarte este gata
Orice am crede, însă, Gogol ne
avertizează: „Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept,
oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar
persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru
însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi
este zguduit.“
Fragment din Portretul:
Fragment din Portretul:
,,Spunând acestea,
pictorul se cutremură şi îngălbeni deodată . O față
schimonosită convulsiv îl privea, parcă vrând şase desprindă dintr-o pânză din
faţa lui. Doi ochi înspăimântători îl priveau ţintă, gata parcă să-l înghită… Gura
ameninţătoare îi poruncea să tacă… Cuprins de spaimă, pictorul vru să-l strige
pe Nikita, care sforăia voiniceşte în tindă, dar se opri şi începu să râdă;
frica i se împrăştie într-o clipă: în faţa lui se afla portretul cumpărat şi
uitat cu desăvârşire. Razele lunii luminând odaia căzură şi pe portret şi-i dădură
o ciudată putere de viaţă. Pictorul începu să-l cerceteze şi să-l şteargă. Muie
buretele în apă, îl trecu de câteva ori pe pânză şi-l curăţă aproape de tot praful
şi murdăria de care se îmbâcsise, îl atârnă pe perete dinaintea lui,
minunându-se şi mai mult de extraordinara lui artă… Faţa parcă prinsese viaţă,
ochii îl priviră în aşa fel, încât pictorul tresări şi se dădu înapoi, spunând
uimit:
— Se uită… se uită ca
un om!"
Câteva considerații ale autorului (personajul devine, evident, un alter-ego al acestuia) asupra artei (sau un mic fragment de poetică gogoliană):
,,—
Te-am aşteptat, fiule! – îmi spuse el, când m-am apropiat să mă binecuvânteze.
– Ai înaintea ta o cale pe care de azi înainte ţi se deschide viaţa. E o cale
curată, să nu te abaţi de la ea… Ai talent! Talentul e cel mai preţios dar al
lui dumnezeu. Nu-l distruge! Cercetează, studiază tot ce vezi, supune totul
penelului… Dar învaţă să găseşti în toate ideea lăuntrică şi mai ales caută să pătrunzi
marea taină a creaţiunii. Fericit este alesul care a pătruns taina! Pentru un
asemenea om natura n-are subiecte vulgare sau neînsemnate. Un pictor creator e
tot atât de mare într-un lucru neînsemnat, ca şi într-unui mare. Un lucru demn
de dispreț nu mai e demn de dispreț în opera lui, dacă-şi pune în el
minunatul suflet; lucrul demn de dispreţ arată sublim, pentru că a fost trecut
prin purgatoriul sufletului. Arta dă omului ideea de rai ceresc şi dumnezeiesc,
şi asta e de ajuns pentru a fi pusă mai presus de toate celelalte lucruri.
(...) Sacrifică tot pentru artă şi iubeşte-o
cu toată patima, dar nu cu o patimă plină de pofte pământeşti, ci cu una blândă
şi cerească. Fără ea, omul n-are putere să se înalţe deasupra pământului şi
nici nu poate crea minunata muzică a împăcării, căci opera de artă superioară pogoară
pe lume pentru liniştirea şi împăcarea
tuturor oamenilor. Ea nu poate sădi revolta în suflet, ci se înalţă pururea către
dumnezeu ca o rugăciune tremurătoare. Dar sunt clipe… clipe negre.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune si tu ce crezi!