CERCUL DE LECTURĂ- C.N. ,,SPIRU HARET", BUCUREȘTI

15 iunie 2013

 

Sâmbata aceasta a fost deosebită din mai multe puncte de vedere. Pe lângă hazul provocat de aventurile lui nea Stamate, l-am avut printre noi pe Victor vero de la Colegiul Național ,,Emil Racoviță” din Brașov, prieten cu Radu (XB), care a citit o creație proprie ce a lăsat cu ochii în gol pe mulți dintre noi, în special sub aspectul mesajului și al viziunii. Se pare că viitorul număr din Vlăstar va avea cu ce se lăuda... Iată despre ce este vorba:

CU PAŞI  LENŢI

                               de Victor Vero

Colegiul ,,Emil Racoviță”, Brașov

Vă invit în Carnavalul meu macabru:

Rochii lungi, mătasă neagră, dantelă.

Mărgele şterpelite din locul lor de drept

Şi degete rupte pe post de coliere.

Domni, pantaloni lungi în dungi.

Cu păr, fără păr, mustaţe groteşti, bărbi sfinte.

Da... da...

Intraţi!

Singura cale de acces este prin dulapul copilăriei voastre, păzit de scheleţi eleganţi, pânze de păianjeni şi cusătură din mici bucaţi omeneşti neidentificate.

Da... da...

Intraţi!

Pentru Dumneavoastră am ales cea mai interesantă muză! Muzicieni fără mâini, cuţite şi lame din fier necalit în locul preţioaselor membre. Pe post de instrumente; cele mai bune table, negre ca ochii Domnului! Table luate din şcolile uitate de lumină. Doar pentru Dumneavoastră am înfruntat demoni cu multe feţe şi cu iluzia autoritaţii pentru cea mai melodioasă zgârietură de tablă.

Nepreţuit...

Imaginaţi-vă!

Da... da...

Intraţi!

Nu vă atingeţi buzunarele, păziţi-vă sclipirea ochiului, nu mă interesează materia voastră! Trupul intră în protecţia morţilor noştri nemorţi. Da! Uitaţi cât de rapizi sunt!

Da... da...

Intraţi!

Păşiţi pe covorul nostru roşu şi pentru că sunteţi vedetele noastre, covorul este doar pentru Dumneavostră, doar din Dumneavoastră! Da... Păşiţi, simţiţi-vă, voi, gloate de nesimţiţi, simţiţi-vă!

Da... da...

Intraţi!

Vă veţi amuza singuri, aflaţi în centrul scenei, veţi râde de propria persoană. Clauni, clovni, arlechini, manechine, elefanţi, jongleori, ursi, lei şi dresorii lor vă vor privi din minunatul rol de spectator. Piesele de recuzită formează banchetele luxoase care sunt atât de înalte, încât abia vă puteţi vedea, voi oameni mici îmbrăcaţi elegant.

  Da... da...

Distraţi-ne!

Intraţi!

Feţele triste nu vor fi acceptate şi veţi fii păruiţi până curge zâmbetul din voi. Veţi dansa şi veţi cânta pentru cei pe care i-aţi privit cu superioritate, voi birocraţi costumaţi în mincinoşi şi şarlatani, căci nu noi minţim când ne etalam pielea în faţa voastra şi niciodată nu aţi putut să ne zâmbiţi înapoi; tot timpul rânjete, tot timpul milă, tot timpul crezul în goana noastră după bani. Cine minte acum? Cine zace acum în ring şi plânge în faţa zeului spectacolului care este nemilos?! Cine? Cine?

  Da... da...

Păcătuiţi!

Intraţi!

La primul sunet scos vor zbura flori, roşii, cepe, cuţite, table negre zgâriate, morţi nemorţi şi părţi din dulapul copilariei voastre. Curg părţi din voi, până şi atomii zbiară. Timpanele voastre cedează sub explozii nucleare de râsete, hohote, înjuraturi colorate de carioci copilăreşti pentru că niciodată nu aţi ştiut limita dintre copilărie şi restul pe care îl considerăm un vid lipsit de orice calitate benefică, dreaptă sau justă. Lăsaţi, necredincioşilor, imaginaţia pe care aţi interzis-o să zburde, să vedem care ajunge mai departe. Am pornit o cursă în care pierzatorul moare. Creaţi ceva! Creaţi-vă pe voi!

Dansaţi!

Zbieraţi!

Da... da...

Distraţi-ne!

Lepadaţi-vă sufletul şi muriţi!

Da... da...

Intraţi!

            Citeala a început cu Pâlnia și Stamate de Urmuz. Las deoparte discuțiile privind antiproza, ironia din subtitlu (,,roman în 4 părți”) și subliniez că următoarele fragmente au stârnit râsul:

            ,,Aceste ocupațiuni îndeajuns de obositoare îi fac, cu drept cuvânt, să se amuzeze, și atunci, ajungând uneori cu îndrăzneala până la inconștiență, se uită tustrei cu benoclul, printr-o spărtură a canalului, în Nirvana, care se află situată în aceeași circumscripție cu dânșii, începând lângă băcănia din colt, și aruncă în ea cu cocoloașe făcute din miez de pâine sau cu coceni de porumb.”

            ,,După această trecere de timp, reluându-și ocupațiunile cotidiane și pozițiunea verticală, Stamate se simți cu totul renăscut. Niciodată nu cunoscuse el până atunci divinii fiori ai dragostei. Se simțea acum mai bun, mai îngăduitor, și turburarea ce o încerca la vederea acestei pâlnii îl făcea să se bucure și totodată să sufere și să plângă ca un copil...

O scutură cu un otrep și, după ce îi unse găurile mai principale cu tinctură de iod, o luă cu sine și, cu legături de flori și dantele, o fixă alături și paralel cu tubul de comunicație, și, tot atunci, pentru prima oară, istovit de emoție, trecu printr-însa, ca fulgerul, și îi fură o sărutare.”

            ,,Mai întâi își îmbrățișa soția devotată și, după ce-i dădu în grabă o vopsea, o cusu într-un sac impermeabil, în scopul de a păstra mai departe, intactă, tradițiunea culturală a familiei. După aceea, în mijlocul unei nopți reci și întunecoase, luă el pâlnia și pe Bufty și, aruncându-i într-un tramvai, ce tocmai trecea la întâmplare, le făcu vânt cu dispreț în Nirvana.”

            Citind Pâlnia și Stamate, ai tinde să-i dai dreptate lui N.Manolescu: ,,în toată avangarda, elementul hotărâtor (care vine de la Rimbaud și se transmite ca o boală incurabilă sensibilității moderne) mi se pare tendința de a înlocui- ca subirct al operelor de artă- realitatea dată cu pura ei posibilitate” (Arca lui Noe). Scrierea ignoră orice logică iar ersonajele, asemeni ,,romanului însuși”, sunt reduse la esență. Deși totul e absurd, ,,coerența e perfectă”.

            Radu ne-a prezentat apoi, succint, un prozator contemporan, DAN LUNGU, cu a lui carte: SUNT O BABĂ COMUNISTĂ.

   Victor a surprins și el mesajul central al unui roman (ÎN SĂLBĂTICIE) aparținând unui scriitor american-  JON KRAKAUER. Interesantă e și ecranizarea cărții:

La sfârșit s-a citit o povestire, emoționantă și interesantă sub aspectul scriiturii, a lui Thomas Mann: Moartea (știu că era planificat Bulgakov, însă volumul...s-a rătăcit).

  Dar citeala nu s-a terminat aici pentru că seara, la ora 19.00, am fost cu toții la BLOOMSDAY, în Piața Sfântul Anton din Centrul Vechi, unde am ascultat câteva fragmente din Ulise (James Joyce), lecturate de  actori români: Ilinca Goia, Dorin Andone și Dan Tudor.

PENTRU  SĂPTĂMÂNA  CARE  VINE:

DANTE, Infernul (să terminăm Cercul VII)

BOCCACCIO, (1-2 povestiri din Decameron)

WILDE, (prezentare: Portretul lui Dorian Grey)

NIETZSCHE (aforisme)